Trenul (un simplu fragment)

"...Şi trenul mergea monoton, iar afara picura şi era frig. O clipă m-am uitat în stânga mea, iar naşul m-a întrebat: Domnişoară, biletul? I-am strecurat nişte bani, iar el mi-a spus să mă duc liniştită în compartiment. Oboseala îmi cuprinsese tot corpul, am adormit, iar muzica din urechi nu înceta să se mai oprească...Afară ploua necontenit, căldura din tren mă invada simplu. Deşi nu voiam decât să dorm, un sentiment de nelinişte mă cuprindea tot mai mult din nou şi am simţit gustul amar în gură şi tremurul subtil al maxilarului. Iarăşi nu mai sunt stăpână pe mine..Iarăşi plâng pentru mine, iar trenul continuă ritmul lui care mă purta încet spre casă. Acum nu mai sunt femei vesele lângă mine care pleacă în vacanţă la munte, sunt doar eu şi nu am aprins lumina în compartiment. Pietre pe piept, dar ajung acasă..."