"Cele două surori se urcară în pat. Toate luminile din casă fuseseră stinse, nu mai era mult şi se apropia de ora unsprezece. Lângă perete dormea fata cea mai mare, de doisprezece ani, iar cea mai mică, de opt ani, era aşezată la marginea patului. Deşi nu îi plăcea să adoarmă la margine, nu avea ce să facă. De luptat nu avea cum să se lupte cu sora mai mare. Iar ea nu suporta ideea de a dormi la marginea patului, spunea că acolo corpul este întotdeauna expus, mai ales dacă vine cineva.
-Cine să vină? şoptea adesea fetiţa cea mai mică.
-Cum cine? o tachina sora cea mare, cel care te dezveleşte noaptea şi-ţi şopteşte în urechi.
-Şi cum arată?
-Şşş, dacă-ţi spun, nu o să mai dormi! spunea ea, întoarcându-se cu faţa la perete şi acoperindu-şi capul cu plapuma.
Fetiţa cea mică se întoarse cu faţa spre cameră, dar gânduri multe îi învăluiau mintea. Se gândea la omul care apare noaptea în casă şi se apropie numai de cel care doarme la marginea patului. Închidea ochii, numai că mintea îi şoptea neîncetat să deschidă ochii şi să se uite în colţul camerei. Acolo trebuia să fie ceva, ceva care pândeşte. Deschidea încet ochii, dar întunericul cufunda camera de tot. Nu putea vedea nimic. De frică alesese să se întoarcă cu faţa la perete şi să-şi pună plapuma pe cap, aşa cum făcuse şi sora ei mai mare, însă somnul nu venea mai repede. Curând simţi cum tot trupul i se încălzeşte şi cum picuri mulţi de sudoare cad pe haine.
-Trebuie să mă scarpin pe picior, nu mai suport! îşi zicea ea.
Nu apucă să se mişte o clipă că sora ei începu să o certe şi să îi spună să nu se mai mişte atât în pat. Senzaţia de pe picior era însă insuportabilă şi trebuia să ajungă cu mâna în locul respectiv. De altfel, o voce din cap îi spunea că dacă scapă de povara asta, o să adoarmă imediat, iar omul care şopteşte noaptea nu o să mai vină să o sperie. În sfârşit mâna ajunse aproape de locul cu pricina, însă sora ei simţi mişcarea şi îi trase o palmă peste mână.
- Ţi-a zis să nu te mai mişti! De câte ori să îţi zic? Te bat!
Sora cea mică încetă să îşi mai mişte corpul în vreun fel, chiar dacă toate părţile lui o deranjau, iar gândurile nu o lăsau să adoarmă. După ce simţi că cealaltă sora a adormit bine pe partea ei care o proteja, cea mică începu să spună în gând o rugăciune. Curând o fură şi pe ea somnul.
Visa că era încă trează şi că se chinuia să adoarmă
Pătura pe care şi-o trăsese până pe cap o sufoca de-a dreptul, iar corpul se mişca sub o ploaie de înţepături şi firicele de transpiraţie. Ştia însă că nu trebuie să facă nicio mişcare ca să nu o supere pe sora ei mai mare...
În momentul în care simţi că o fură somnul, un zgomot ciudat o făcu să paralizeze de frică. Uşa se întredeschise, iar peretele din faţa patului se umplu de o umbră neagră. Toată lumea din casă dormea, dar fata cea mică nu mai avea puterea să strige pe cineva după ajutor. Corpul îi era ca de gheaţă!
Fără să treacă nicio secundă, umbra se apropie de ea, ridică plapuma pe care fetiţa o tinea strâns şi se băgă în spatele ei, suflându-i cu un aer rece direct în ceafă. Copila nu mai apucă să zică decât un "of" scurt, în timp ce umbra îi şoptea, cu o voce gravă, lucruri de neînţeles. Fiori reci îi cuprindeau trupul, iar membrele începuseră să paralizeze. Simţea că nu poate să facă nicio o mişcare care ar fi putut alunga mai repede bestia de lângă ea. O înţepătură uşoară în spate reuşi totuşi să îi dezmorţească trupul şi să se trezească din vis. Dar oare fusese un vis? Când se dezmetici de-a binelea, reuşi să se ridice pe jumătate de pat şi să cerceteze întreaga cameră. Umbra nu era, s-ar fi văzut clar, dar de ce uşa era pe jumătate deschisă? "
