Recunosc, nu l-am citit încă pe Herzen sau pe Goncearov, dar mi-am propus ca anul acesta să comand cât mai multe cărţi (văd că pe la biblioteci nu prea se găsesc).
Şi câteva idei - realismul în Rusia
"Până şi o privire fugară asupra operei beletristice a lui Herzen te face să constaţi cu surprindere că e populată mai ales de rataţi.."
Pentru cei care-şi propun să scrie
"Nu pot, nu mă pricep! Tot ce nu a crescut şi nu s-a împlinit în mine însumi, ceea ce n-am văzut, n-am observat, n-am trăit - nu e accesibil condeiului meu. Eu am sau am avut planul meu, terenul meu, după cum patria mea, aerul natal, prieteni şi neprieteni, lumea cu observaţii, emoţii şi amintiri, şi am scris numai ceea ce am trăit, am gândit, am simţit, ceea ce am iubit, ceea ce am văzut îndeaproape şi am cunoscut - cu alte cuvinte, am descris viaţa mea şi tot ce i s-a alipit!"
Hmm, te face să te gândeşti..
"Goncearov continua să se împartă între slujbă şi literatură. Până la demisia din 188 refuza să se considere scriitor profesionist. Lucra mult, dar scria puţin, pentru că, după propria recunoaştere, scria chinuit, se îndoia mereu de valabilitatea celor realizate, aduna mai întâi grămezi de material, note, însemnări, planuri, mici portrete şi, abia după ce simţea că materialul începe să se organizeze, trecea la redactarea operei.."
De ce mă regăsesc în ei, în scriitori?
"Londra: nu-l interesează nici muzeele, ci mai ales strada, mulţimile, clocotul vieţii, interesul cald pentru tot ce este în viaţă, în aspectele ei cotidiene, spectaculoase, va rămâne până la sfârşitul vieţii trăsătura dominantă a talentului lui G".
"Lumea, societatea? Cred că mă trimiteţi cu tot dinadinsul în această lume şi societate ca să-mi tai orice poftă să mă mai duc acolo. viaţa! Dacă şi asta mai e viaţă! Ce poţi găsi acolo?
.....
Oamenii ăştia din lume, din societate, sunt morţi, adormiţi mai rău ca mine! După ce se conduc în viaţă? Ce folos că ei nu stau culcaţi, ci se agită zi de zi şi umblă de colo până colo ca muştele?
.....
Când nu ştii pentru ce trăieşti, o duci aşa, oricum, de la o zi la alta, te bucuri ca ziua a trecut, că poţi uita în somn plictisitoarea întrebare: de ce ai trăit azi şi pentru ce vei trăi mâine?
- De ce ai trăit? Poate fi existenţa cuiva inutilă?
- Poate, de pildă: existenţa mea!"
