luni, 7 iulie 2014

Tunelul - Ernesto Sabato

O carte citită pe insula Thassos. Sentimente mixte pline de slăbiciune, înflăcărare şi nestăpânire.

În orice caz. există un singur tunel, întunecos şi singuratic: al meu.


"Eu, de plidă, mă caracterizez prin a-mi aminti cu preferinţă faptele mele şi aproape aş putea spune: tot timpul trecut a fost mai rău", dacă prezentul nu mi s-ar părea la fel de oribil precum trecutul. "


"Dar mai am un motiv. CRITICII - o plagă pe care niciodată n-am putut s-o înţeleg. Dacă eu aş fi un mare chirurg şi un tip care n-a mânuit în viaţa lui bisturiul, care nu-i medic şi n-a pus vreodată nici măcar o labă de mâţă în gips, ar veni să îmi explice greşelile operaţiei mele, ce-aţi gândi? Nenorocirea este că lumea nu-şi dă seama că situaţia se repetă, şi, cu toate că ia în râs pretenţiile criticului de chirurgie, ascultă cu nebănuit respect pe aceşti şarlatani. Ar putea fi ascultate, e drept, cu un oarecare respect judecăţile unui critic care a pictat cândva fie şi numai piese mediocre. Dar şi în acest caz ar fi absurd, căci e greu să accepţi că un fost pictor mediocru să dea sfaturi unui pictor bun."

Scrisorile importante trebuie păstrate cel puţin o zi, până se văd în mod clar consecinţele posibile. 

Viceversa

 " - Te-ai purtat cu mine ca şi cum nu am fi fost împreună.
- Nu fi caraghioasă!
- Ca şi cum aş fi fost o nenorocită de aborigenă.
- Prostii!
- Ca şi cum mi-ar fi căzut chiloţii în public!
- Cum să-ţi explic?
- Nu te mai obosi!"

Sentimentul acela înfiorător...şi numai tu ştii! Şi nu ai cum să îl explici!

"Am simţit atunci dintr-odată că eram un singur trup, o singură persoană, chiar acolo, că dacă ar fi dispărut, eu aş fi rămas înjumătăţit. Un sentiment înfiorător ca de moarte, pe care orice om mai puţin cerebral şi absorbit de propria persoană, cum erau pe vremea aceea, l-ar fi numit dragoste. "

"Mă simţeam ca un somnambul care se trezeşte pe marginea acoperişului. Psihic vorbind, nu mă aflam îndeajuns de aproape de ea, între noi se aşternuse ceva ce nu se putea defini, ceva obscen, care pleca de la ea, nu de la mine."

2 comentarii:

  1. Tunelul, Sabato. L-am citit intr-una din lunile de vara dintr-un an bulversant. Cred ca era iulie. Nu, nu! Era august. Acum mi-am amintit. Bineinteles ca m-am regasit in starile Mariei. Un roman cu o incarcatura emotionala extraordinar de mare. Un roman scurt, dar atat de lung. Dupa terminarea acestuia, m-am simtit ca si cum as fi citit cateva sute de pagini.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, și mie mi s-a întâmplat la fel. Superb!

    RăspundețiȘtergere