Râd, pentru că îmi aduc aminte de o afirmaţie a unui...prieten... Încercând a mă face să mă schimb în ceea ce n-aş putea fi niciodată, şi-a pierdut cumpătul şi a urlat, spunându-mi că sunt "fata care ascultă romanţe şi citeşte Ionel Teodoreanu". Nu înteleg ce-i rău în asta..
Cine vine? Ce s-aude?
Lemnul scârţâie deodată; pare că prin somn ar geme,
Iar afară, lângă poartă, felinarul strâmb în noapte dă să fugă şi se teme..
....
Pace mie, pace ţie!
Tace casa, tace viaţa -
Niciodată ce-a fost n-o să mai fie...
(Ionel Teodoreanu - Agonie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu