duminică, 14 august 2011

De două mii de ani - Mihail Sebastian


"Sunt obosit de mine, sunt ostenit de ea."

"E cald, apa de ceai sforăie în ceainic, butucul de stejar uscat trosneşte în foc. Ferestrele sunt albe de zăpadă şi am impresia că suntem amândoi tare departe, într-un bordei de munte, surprinşi de o avalanşă care ne-a tăiat toate drumurile de întoarcere. Un moment mă întreb dacă n-am să mă ridic de la locul meu şi n-am să mă duc spre M. s-o iau în braţe şi să o sărut. Ne privim multă vreme unul pe altul, ca-n jocurile de copii, când pui rămăşag să nu clipeşti. Închid ochii şi mă întreb fără răspuns: da? nu?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu