Dublul - F.M. Dostoievski

Da, recunosc că mă pierd în scrierile lui F.M. Dostoievski şi că sunt obsedată după el.

"Dostoievski este singurul psiholog de la care am ce învăţa" (F. Nietzsche)

"Dostoievski reprezintă haos şi fecunditate." (Henry Miller)

Nebunie, febră, gânduri, teamă, acestea sunt câteva din motivele pe care le întâlneşti în toate scrierile lui F.M. Dostoievski.

"Trecătorul se pierdea în vâltoarea viforniţei. Se grăbea, ca şi d-nul G., era îmbrăcat ca şi el, încotoşmănat din cap până-n picioare şi mergea în acelaşi pas trepădat, mărunt, puţin şontâcăit, pe trotuarul Fontankăi: "ce-i asta?", şopti contrariat domnul G., schiţând un zâmbet neîncrezător şi tresărind imediat din tot corpul. Fiori reci îi străbătură spinarea. Între timp, trectorul se mistui în pânza deasă a ninsorii şi nu i se mai auziră paşii, dar domnul G, nemişcat, continua să privească în urma lui. Se întoarse şi-şi urmă drumul cu paşi mărunţi, tot mai grăbiţi şi, căutând să nu cugete la nimic, chiar încercă să închidă ochii. Dar iată că, prin larma viscolului, iarăşi îi ajunse la ureche zgomotul unor paşi apropiaţi. Tresări şi deschise ochii. În faţa lui, la vreo 20 de paşi, zări iar silueta unui omuleţ care se apropia. Omuleţul era grăbit, zorea şi el în paşi mărunţi, distanţa se micşora cu repeziciune. G. putu clar să vadă şi faţa acestui nou trecător întâziat. Îi văzu faţa şi scoase un strigăt de uimire şi de groază; picioarele i se înmuiaseră. Era acelaşi trecător pe care-l întâlnise şi-l urmărise cu privirea vreo zece minute în urmă şi care acum, cu totul neaşteptat, îi apărea iarăşi în faţă.

...

Cât despre G., începu să tremure tot, genunchii i se îndoiseră şi se aşeză gemând pe borna de la marginea trotuarului. Avea şi el de ce să fie atât de tulburat. Acum necunoscutul i se păru foarte cunscut..

...

Iată însă că la cotitura spre strada Italiană îl zăreşte iar pe cunoscutul de adineaori. Acum însă, necunoscutul nu-i mai venea în întâmpinare, ci mergea în aceeaşi direcţie, alergând, ca şi el, numai la câţiva paşi înaintea lui.

...

Răsuflarea i se opri şi-i veni ameţeală. G. vru să strige, dar nu izbuti să protesteze într-u fel oarecare, dar nu avu putere. Părul i se făcu măciucă în cap, aproape leşinat de groază, G. se prăbuşi pe scaun. Avea şi de ce, îl recunoscuse foarte bine pe acest prieten nocturn. Prietenul său nocturn nu era altul decât el însuşi - domnul G, un alt domn G., dar absolut identic cu el, într-unul ce s-ar chema dublul său din toate aspectele."

Vi s-a întâmplat vreodată să aveţi un cuvânt oarecare în minte, pe care să îl repetaţi mecanic în minte până la epuizare?

"Un căţel rătăcit, ud leoarcă şi tremurând de frig, se luă după G., alergând alături, zorit şi el, cu coada între picioare şi cu urechile pleoştite, privindu-l lin din când în când cu sfială şi cu înţelegere. Un gând, cine ştie de când uitat, amintirea unei întâmplări de demult, răsări acum în capul domnului G., izbindu-i creierul ca un ciocnaş şi sâcâindu-l, un gând de care nu reuşea să scape: "o jigodie de căţeluş", repeta şoptit G., fără a participa mintal la sensul cuvintelor sale."

Nopţi sau dimineţi cu emoţii..(strict pentru mine..)

"Avu un somn tulbure, agitat şi nu dormi de fapt nici cinci minute, se răsucea pe o parte şi pe altă parte ca şi cum cine ştie ce şugubăţ i-ar fi presărat în aşternut fire de păr aspru, tăiate mărunt. Nici adormit, nici treaz, zvârcolindu-se, gemând şi suspinând, aţipind pentru câteva clipe şi trezindu-se apoi imediat. O nelinişte stranie, o apăsare nedesluşită şi stăruitoare, crampe de amintiri vagi, de vedenii hidoase, într-un cuvânt tot ce putea fi mai neplăcut - îl chinuiră toată noaptea."

Şi afirmaţia personajului G.

"Sinucigaş tâmpit ce sunt!"