Te apasă greu urâtul - Mihail Lermontov

Te apasă greu urâtul şi n-ai cui să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni...
Dorinţe? Nu-i zadarnic să tot doreşti întruna?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti? Dar pe cine? Vremelnic n-are rost,
Iar veşnic e greu să găseşti iubirea
Te uiţi în suflet, nu e nici urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece
Vezi că-i o glumă fără niciun haz ..


"Împuşcătura de pistol care l-a doborât pe Puşkin a trezit sufletul lui Lermontov..." (Mihai Novicov - Scriitorii ruşi)