"Sus, într-o ramă descheiată, era o fotografie mare, murdară de muşte. Un mort, o rudă a nu ştiu cui, un bătrân cu capul ţugui şi gura strânsă ca o pungă. Mă speriam de câte ori mă uitam la el. Aveam impresia că mă urmăreşte prin casă cu ochii lui de vulpe vicleană. Eram sigur că noaptea, când dorm, se dă jos din ramă şi se prelinge pe ziduri sau pleacă pe stradă, strigoi.
Când mâncam, mi se părea că-l aud clefăind cu gura lui fără dinţi.
Mă culcam în fiecare noapte cu un baston lângă mine, hotărât să-i crăp capul bătrânului, cum s-o da jos din ramă. Tresăream în întuneric la cel mai mic zgomot. Adormeam târziu şi-l visam când şarpe, când câine turbat, fugind după mine. Mă dezmeticeam la ziuă, lac de sudoare, cu dinţii clănţănind de spaima din vis. Dar bătrânul cu capul ţugui era în ramă. Mă ameninţa parcă: "acum că nu te-am prins, dar la noapte pun sigur mâna pe tine şi nu mai scapi!" Scoteam limba la el. Nu mă dam jos din pat până nu se scula mama. Bănuiam că mai e un bătrân cu capul ţugui sub pat şi mi-era frică să nu mă prindă de picior".
"Mă întristam tot aşa de repede şi fără rost. Aşteptam să se întâmple ceva, să năvălească un ins pe uşă cu o veste rea. Mă nelinişteam că tata n-a venit de la fabrică. Mă obseda ideea că s-a întâmplat ceva cu tata - cu el sau altcineva, cu un om, cu mai mulţi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu