Romantismul - Vera Călin

" E mică moartea marilor idei..."

(Dacă sunteţi iubitori de literatură, şi trebuie să fiţi de vreme ce răsfoiţi acest blog, cu siguranţă o să fiţi curioşi să aflaţi şi câte ceva despre curentele literare. De data aceasta este vorba despre romantism. Am ales câteva fragmente din această carte, scrisă de Vera Călin, pe care vreau să vi le împărtăşesc. Desigur că acest blog este oglinda mea şi este evident că toate fragmentele pe care le aleg mă caracterizează într-un fel. Nu prea pot spune că sunt mare amatoare de romantism, iar aici mă refer strict la curentul literar, însă anumite teme ale acestuia mă impresionează. Curentul literar în care mă regăsesc cel mai adesea este realismul, majoritatea autorilor din care culeg idei fiind realişti. Nu vreau să mă apuc acum să dezvolt ceea ce cred sau să analizez fragmentele pe care le scriu aici. Pur şi simplu aici notez ideile autorilor, dezvăluiri, descrieri de personaje sau fapte, nefiind necesară nicio intervenţie de-a mea. De altfel, nu sunt nici în măsura în care aş putea să critic sau să analizez mai mult).


Ce spune Umberto Eco despre Opera deschisă

"Când o operă prezintă mai multe pretexte, mai multe nţelesuri şi mai ales mai multe aspecte şi feluri de a fi înţeleasă şi iubită, atunci cu siguranţă este foarte interesantă, atunci ea este o expresie pură a personalităţii."

Câteva definiţii ale romanticului..

"Un visător inspirat, a cărui stare de contemplaţie poate atinge chiar şi nebunia. El este întoteauna o excepţie, e singur, e neînţeles, jignit de contemporanii pe care-i scandalizează prin lipsa lui totală de spirit practic."

"Solitar, neîneles, ostracizat din lumea pe care superioritatea lui o respinge, geniul este destinat nenorocirii.."

"Pesimist prin structură psihică şi prin destin social..."

"Regulile sunt nişte cârje: pentru schiopi ele sunt un sprijin necesar, pe omul sănătos îl împiedică la mers" (Edward Young - Conjectures on original poetry)

Boala conştiinţei de sine

"În prima tinereţe am fost un visător. Îmi plăcea să-mi zugrăvesc tot felul de chipuri, când în culori lugubre, când în valori de curcubeu...Dar ce mi-a rămas din toate acestea? Numai oboseală, oboseală ca după o luptă nocturnă cu o fantomă şi o amintire tulbure, plină e regrete. Am intrat în viaţa aceasta după ce trăisem în gând şi imediat am simţit plctiseală şi scârbă ca un om care citeşte o imitaţie proastă a unei cărţi pe care o cunoaşte de mult." (un personaj de-al lui Lermontov)

Ce om nenorocit sunt: nimic nu uit, nimic!