Ce spune un personaj din carte despre fiinţa cu care a trăit...
"Ajungeam să plâng de ură faţă de mine însămi, îmi dădeam cuvântul că am să fiu cu tine tandră, supusă, plină de încredere, dar a doua zi o luam iar de la început, eram atentă la fiecare cuvânt al tău, îţi urmăream fiecare gest, ca un duşman care pândeşte din ascunziş şi nu-ţi iertam nimic: erai alesul meu şi pretindeam să întruchipezi perfecţiunea mie însămi inaccesibilă; eram mândră că izbutesc să îţi descopăr slăbiciunile, că pot fi obiectivă, dar nu îmi trecea niciodată prin minte că dragostea e cea care te face subiectiv, că o femeie care poate judeca obiectiv faptele celui de lângă ea, de bună seamă că nu-l iubeşte..."
Iar el...
"A vrut să mă determine să-mi reneg trecutul, să renunţ la vechii mei prieteni, la tot ce a fost înaintea ei, să renunţ până şi la amintiri. Era o dorinţă distructivă şi lipsită de sens, lucru pe care am încercat să i-l explic de nenumărate ori, pentru ca, în cele din urmă, să mă las păgubaş, căci orice discuţie se sfârşea cu hohote de plâns: "iar ai găsit un motiv de ceartă. Eşti prost dispus şi te răzbuni pe mine". În realitate însă, tocmai ea era sclava propriilor sale stări sufleteşti."
"Probabil că L. nu încetase să mă iubească, însă această dragoste intrase evident în acea fază când senzualitatea nu mai are nevoie de poezie, iar gelozia de camuflaj..."
"Există totuşi o deosebire între o femeie care se dezbracă pentru tine şi cea care o face de faţă cu tine, fără să-ţi acorde mai multă atenţie decât, să zicem, unui cuier aflat în preajmă."
"A scrie pentru sine nu reprezintă oare o nebunie similară cu aceea de a ţine, spre exemplu, discursuri într-o încăpere pustie?"
"Nu este nimic mai trist decât singuratatea, totuşi, izolarea e din când în când necesară: îi deplâng pe cei ce nu şi-o pot oferi niciodată şi nutresc un sentiment de suspiciune faţă de cei cărora ea nu le este necesară."
Şi eu păţesc la fel cu oamenii care nu înţeleg că am nevoie (ca de aer!) de nişte clipe de singurătate...
"-Am îndrăznit să vă deranjez pentru că nu aveţi telefon..
- Văd că ai confundat cauza cu efectul ei, îi zic. Nu am telefon tocmai ca să nu fiu deranjat!"
Despre părinţi şi copii...
" A-i răsfăţa pe copii este o treabă profund egoistă. Cei care consideră că un copil nu înţelege nimic şi , ca atare, în faţa lui poţi spune orice, dau dovadă de naivitatea pe care o atribuie copilului în cauză. Persoane incapabile în cursul anilor petrecuţi în şcoală să înveţe, măcar cât de cât, o limbă străină, uită cu desăvârşire că până la vârsta de 5 ani un copil este în stare să asimileze orice limbă, cu toată bogăţia formelor ei gramaticale."
...Şi beţie
"Se zice că ce-i în mintea omului treaz e pe limba celui beat. E adevărat şi nu-i adevărat. Dacă un om beat îţi aduce la cunoştinţă o idee scârnavă, poţi fi convins că a avut-o în minte şi pe când era treaz."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu