miercuri, 22 decembrie 2010

Dragostea în vremea holerei - Gabriel Garcia Marquez


"După un foşnet prelungit de pânză scrobită, în întuneric s-a auzit vocea dr. Urbino.
- Cam de-o săptămână mă spăl fără săpun, a spus el ca pentru sine.
Atunci ea s-a trezit de-a binelea, şi-a amintit şi, furioasă, s-a revoltat împotriva lumii întregi, pentru că, într-adevăr, uitase să pună alt săpun la baie..."

"Tânăra şi-a ridicat ochii ca să vadă cine trece prin dreptul ferestrei, iar această privire întâmplătoare a dezlănţuit o iubire devastatoare care, o jumătate de veac mai târziu, nu se stinsese încă.."

Hihi

"Hoţii pătrunseseră şi ieşiseră pe uşa ce dădea spre terasa de pe ţărmul mării, fără să le tulbure iubirea. Nu mai rămăseseră decât odăile pustii, cele patru ferestre deschise şi câteva cuvinte scrise cu bidineaua pe peretele din fund: "Aşa păţeşte cine se regulează toată ziua!"

Ciudăţenile unora...

"În timp ce făcea dragoste, trebuia să sugă o suzetă ca să atingă divina fericire a voluptăţii.."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu