Ignoranţa lui...vocea ta rămâne doar un ecou..
"-Ţii minte acele seri? întrebă ea.
Cuvintele îi ajunseră la urechi de la o mare depărtare, şi dintr-o lume pentru care, deocamdată, nu simţea interes. Se trezi iritat.
-Care seri? întrebă el, vorbind parcă de la distanţă, şi cu vocea plată şi inexpresivă cu care răspunzi la telefon atunci când nu ai chef.
La auzul acelei voci fade, E. se trase brusc de lângă el. să te lipeşti de umărul cuiva care se dovedeşte absent nu-i numai o dezamăgire, ci şi o umilire. Auzi, care seri!"
"Aşa a fost întotdeauna, la urma urmei. Niciodată n-o iubise cu adevărat, nici măcar la început. N-o iubise din toată inima, nu i se dăruise renunţând la totul. Încă de la început el evitase solicitările ei, refuzând să i se dăruiască în întregime. E. însă îi oferise totul, totul, iar el primise, fără să dea nimic în schimb. Sufletul, meandrele fiinţei lui şi le ascunsese întotdeauna de ea. Întotdeauna, chiar şi în primele zile, când o iubise cel mai mult. pe atunci fusese fericită - dar numai fiindcă se credea fericită, fiindcă nu înţelesese că dragostea putea fi şi altfel, mai puternică. Simţea o plăcere perversă de a-şi deprecia retrospectiv fericirea, de a da valma prin amintiri."
" Uneori, el se străduia, la rândul lui s-o accepte în intimitatea fiinţei lui. Din cauza firii închise, îi era cu neputinţă să îşi exteriorizeze sentimentele, iar capacitatea lui de a simţi fusese atrofiată de o tăcere permanentă şi de refulări."
"Ce-ar fi de plidă să fii tu iubită, în loc să trebuiască să iubeşti nuumai tu, să primeşti, în loc să dai necontenit..Da, într-o zi îl va părăsi cu siguranţă. Trebuia să se gândească şi la ea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu