Refulare

"As vrea sa intelegi ca te iubesc! Nu cred ca am mai simtit asta vreodata, adica sunt sigura ca e un sentiment pe care nu l-am mai avut. Nu inteleg ce ai avut cu mine si ce ai dorit de la mine. Imi amintesc ca te-am vazut in acea zi, in ziua in care mi-ai intrat in suflet. Nu voiam sa te vad, nu voiam sa te cunosc, nu ma interesau viata ta, povestea ta, bagajul tau. M-am enervat cumplit ca te-am vazut, eu voiam doar sa stau in lumea mea. Iar tu aveai un tricou rosu pe tine. As vrea sa stii ca rosul te face si mai  frumos. Aveam un sentiment de ciuda in mine si nu doream sub nicio forma sa vii la mine si sa ma deranjezi. Ce nevoie aveam de vocea ta? De povestea ta monotona? Parca ai inteles atunci..Nu ai venit spre mine si m-ai lasat in compania gandurilor mele chinuitoare.
 ......

 M-am uitat dupa tine, iar tu te-ai uitat dupa mine.. Ce priviri pline de inteles. Vreau sa aflu povestea ta! Iar zambetul tau m-a atras si m-a facut sa imi doresc sa te cunosc. Te uitai la mine, erai fascinat parca, desi eu nu aveam nimic de oferit. Pentru mine eram epava, dar pentru tine eram o poveste neinceputa. Stiai ca acea poveste ar putea sa aiba un final intens, asa ca te-ai lasat cucerit de primele pagini. Ai fost delicat si de abia ai putut sa imi adresezi o intrebare. M-ai vazut suparata, dar stiai ca intrebarile ma vor indispune, iar tu nu voiai sa incepi asa. Stiu eu ca voiai un alt inceput, un inceput pe care l-ai avut asa cum ai vrut tu, pentru ca m-am lasat prinsa si am acceptat jocul. Jocul primelor pasiuni intre doi oameni care, mai devreme cu cateva minute, nu aveau absolut nimic in comun, nu impartaseau nimic, nici macar o privire insignifianta.
....
Am stiut atunci ca te voi iubi. Si ca te voi iubi mult, nu putin. Am stiut ca vei fi acela! Seara am venit pentru tine, eram curioasa, voiam sa stiu mai mult, voiam sa ma privesti asa cum o facusesi pe poiana. M-ai privit si mi-ai vorbit, iar eu eram fascinata, nu intelegeam cu s-a declansat atat de repede ceva in mine. Parca ma trezise cineva. Cum poate sa se nasca un sentiment, oricare ar fi el, atat de repede? Pana atunci am avut zile, seri, nenumarate ocazii sa te privesc altfel, dar nu am facut-o si dintr-o data ma invadeaza acest sentiment, acea curiozitate pentru viata ta, pentru persoana ta, pentru lucrurile marunte de langa tine. Am tot incercat sa ma desprind de tine, dar, ca un facut, apareai oriunde eram eu. Mai tarziu imi doream sa apari. Atunci cand vedeai langa mine ma simteam implinita si doream sa stai si mai mult, doream sa ma privesti si sa imi vorbesti mai mult.
 ....

Te iubesc! Te iubesc! Nu stiu cum sa iti spun ca sa nu sune atat de patetic, dar, scriind, simt cum tremur inauntru..Iti dai seama daca iti spuneam asta in fata? Cred ca intruchipam culmea penibilitatii! Ha! Sunt cateva momente pe care le-am trait si care ma fac sa plang de fiecare data cand vreau sa mi le amintesc. De exemplu intalnirea la cafeneaua din micul oras. Vreau sa imi fac gandurile sa taca acum si sa ma lase sa scriu, dar imi tot spun ca sunt prea proasta, ca nici macar nu sunt in  stare sa explic frumos. Stiu ca propozitile mele nu sunt artistice, dar incerc din rasputeri sa ma descarc si sa spun ce am simtit. Ce nu voi mai simti, si sunt sigura de asta! Atunci ai venit spre masa si radiai. Erai frumos cu totul! Radiai tot! Nu inteleg cum poate un om sa fie atat de frumos cand e foarte fericit. Esti un om frumos! Tu nu iti dai seama ca esti cel mai iubit dintre pamanteni? Cand scriu asta, tremur cu tot corpul? Tremur in mine! . TE IUBESC! Nu pot sa uit, oricat de mult as vrea. "

Septembrie, 2011