Am citit cartea aceasta prin iunie. Aveam pe atunci o stare destul de proasta, nu puteam să privesc nimic fără un pic de suspiciune, fără un pic de tristeţe. Într-un fel, Sartre m-a ajutat să ies câteva clipe din acele stări proaste... Acum, având aceeaşi stare din iunie, încerc să găsesc o carte care să mă ajute să ies iarăşi la suprafaţă. Sunt optimistă. O voi găsi. :)
"Pentru prima oară mă simt plictisit că sunt singur. Aş vrea să vorbesc cu cineva, înainte de a fi prea târziu."
"N-ar trebui să ne emoţioneze obiectele din moment ce ele nu trăiesc. Ne servim de ele, le punem la loc, sunt utile şi nimic mai mult. Şi pe mine mă emoţionează, e ceva insuportabil..."
"Mi-am pierdut gustul de muncă, nu mai pot face nimic decât să aştept noaptea."
"Eu sunt prea calm de trei ani încoace."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu