"-Un mormânt de Crăciun! Un cadou de Crăciun! Ho! Ho! Ho!
-Ho! Ho! Ho! repetă o voce ce părea să vină chiar din spatele său.
Gabriel s-a oprit, oarecum speriat, în timp ce-şi ducea către buze sticla din împletitura de răchită şi a privit în jur.
-A fost ecoul, spuse Gabriel, ducând din nou sticla spre buze.
-Ba n-a fost, spuse o voce gravă.
Gabriel s-a ridicat brusc şi a rămas neclintit. Privirea-i se oprise asupra unei forme care-i făcuse sângele să-i îngheţe."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu