Dama de pică - Alexandr Puşkin

Pentru că:

"El nu va pieri, este veşnic, monumental" ( F. M. Dostoievski)

"Cel mai artistic dintre toţi scriitorii ruşi de astăzi" ( Ivan Turgheniev)

"Cel mai mare poet naţional (iar în viitor şi popular, în sensul strict al cuvântului), pentru că el este expresia cea mai deplină a orientării, a instinctelor şi cerinţelor spiritului rus în acel moment istoric.." ( F. M. Dostoievski - Literatură şi autocraţie. Ideal şi fericire)

Nuvela "Dama de pică" reprezintă culmea perfecţiunii artistice, culmea artei fantastice.

"În sfârşit se ridică, palid ca şi moartea, urcă pe treptele catafalcului şi se aplecă asupra sicriului...În clipa aceea i se păru că moarta se uită la el batjocoritor şi-i face cu ochiul"

"Pe când sta aşa, cineva din stradă i se uită pe fereastră în cameră şi se îndepărtă îndată. Peste o clipă, auzi că cineva deschide uşa camerei din faţă. Auzi un mers necunoscut: cineva venea încet, târşâindu-şi uşor pantofii. Uşa se deschise şi intră o femeie în rochie albă. Femeia albă lunecă şi se opri deodată drept în faţă: Hermann o recunoscu pe contesă!

- Am venit fără să vreau...spuse ea cu glas hotărât. Dar mi s-a poruncit să-ţi îndeplinesc rugămintea. Trei, şapte şi asul îţi pot aduce câştig, una după alta, dar cu condiţia să nu joci decât o singură carte pe zi şi după aceea să nu mai joci toată viaţa...Spunând acestea, moarta se întoarse încet, se îndreptă spre uşă şi pieri, târşâindu-şi pantofii. Hermann auzi uşa din antreu închizându-se şi văzu iar pe cineva uitându-se pe fereastră..."

"Hermann se cutremură: într-adevăr, în loc de as, în faţă avea dama de pică. În clipa aceea i se păru că dama de pică îi face cu ochiul şi-i zâmbeşte sarcastic; asemănarea extraordinară îl uimi...

- Bătrâna! strigă el îngrozit."

O poezie

Dracii

" Să mă tai de văd vreo urmă

Ce ne facem noi acum?

Ne-a ajuns vreun drac din urmă

Şi ne-a abătut din drum.

..........................................

Mulţi ca frunze toamna-n vânt,

Încotro li-i drumul oare?

Zbiară parcă-s la aman...

Se mărit-o vrăjitoare?

Îl îngroapă pe Satan?"

Către

"Mi-aduc aminte sfânta clipă:

Nainte-mi tu te-ai arătat

Vedenie ce piere-n pripă,

Al frumuseţii duh curat.

Oriunde, trudnic, pus-am pasul

În al vieţii valmăşag,

Eu auzeam sunându-ţi glasul,

Vedeam în vis chipul tău drag.

Trecut-au anii. În furtună

S-a risipit visul senin,

Uitat-am glasul tău cum sună,

Uitat-am chipul tău divin

În trist surghium, în grea uitare,

Priveam la zilele ce-mi mor,

Lipsit de crezuri, de-ncântare

De viaţă, lacrimi şi amor.

Şi-n suflet raze se-nfripă:

Şi iarăşi tu te-ai arătat,

Vedenie ce trece-n pripă,

Al frumuseţii duh curat,

Şi inima-mi piept tresare,

Şi, beată, freamătă de dor,

Şi de credinţă, de-ncântare,

De viaţă, lacrimi şi amor..."