Razboi si pace - Lev Tolstoi

Din corespondenţa lui Gustav Flaubert cu Ivan Turgheniev

"Iubite Ivan Sergheevici, îţi mulţumesc că m-ai făcut să citesc romanul lui Tolstoi. E de prim ordin! Ce pictor şi ce psiholog!"

Îmi aduc aminte de cumplitele ore de pregătire la o materie ce mi-a fost nesuferită dintotdeauna: matematica... În clasa a opta făceam pregătire la matematică şi la literatură cu tatăl meu. Nu am să înţeleg niciodată cum de lui i-au plăcut atât de mult două ştiinţe care, din punctul meu de vedere, nu au nimic în comun. Acest fragment ilustrează perfect scena din camera în care el îmi dădea lecţii, dar şi sentimentele pe care le aveam în acel moment.. (doar că eu nu sunt o prinţesă..)

"- Uite, domnişoară, triunghiurile acestea sunt asemenea, binevoieşte şi verifică triunghiul ABC...

Prinţesa se uită cu teamă în ochii bătrânului, care luceau atât de aproape de ea; pe faţa ei apăru iar roşeaţa de adineauri, se vedea bine că nu înţelegea nimic şi că se teme atât de tare, încât frica o va împiedica să priceapă ceva din explicaţiile cu care nu mai contenea tatăl ei. Zi de zi se întâmpla la fel: prinţesei i se împăienjeneau ochii şi nu mai vedea, nu mai auzea nimic şi o stăpânea un singur gând: cum ar face să scape cât mai repede din cabinetul acela şi, singură la ea în odaie, să-şi lămurească în tihnă problema. Bătrânul îşi ieşea din sărite, mutându-şi mereu din loc cu zgomot fotoliul în care şedea, făcea sforţări să se stăpânească şi să nu se înfurie, dar aproape de fiecare dată se aprindea şi spunea vorbe de ocară şi se întâmpla chiar să zvârle cât colo caietul.

Prinţesa răspunse greşit.

-Proasto! strigă prinţul, trântind caietul."

"-Pentru musafiri mi te-ai gătit aşa? Frumoasă, foarte frumoasă! Tu ţi-ai făcut pieptenătura asta nouă ca să apari în faţa musafirilor, iar eu, în faţa musafirilor, îşi spun...SĂ NU MAI ÎNDRĂZNEŞTI DE AZI ÎNAINTE SĂ-ŢI SCHIMBI TOALETA FĂRĂ ÎNVOIREA MEA!"

"Tustrei au găsit, nu ştiu unde, un urs, l-au luat cu ei în trăsură şi s-au dus în vizită la nişte actriţe. A sărit poliţia să-i potolească, dar ei au prins comisarul, l-au legat spinare la spinare cu ursul şi i-au dat drumul ursului în râu; ursul înota, şi bietul comisar pe spatele lui...

-Nostimă mutră trebuie să fi făcut, ma chere, bietul comisar, izbucni contele, prăpădindu-se de râs."