sâmbătă, 3 decembrie 2011

Despărţirea


"- Haide, îţi chem un taxi. Nu-i bine să te duci pe frigul ăsta pe jos, mai ales că eşti şi răcită, a spus el, uitându-se cu milă la ea.
- Cheamă-l tu, ştii bine că nu îmi place să vorbesc la telefon, a răspuns ea cu vocea întretăiată.
- Vezi? De aia nu ne-am fi înţeles noi deloc. Nu te schimbi tu aşa uşor, rămâi cu nebuniile tale, aşadar.
...
- Gata, vine în 3 minute. Repede, nu? a râs el
- Foarte bine, a îngânat ea, uitându-se către păduricea din faţă.
Deodată a simţit cum o apucă frigul si că a pus stăpânire tot mai mult pe corpul ei bolnav. Nu avea ce să facă, nu avea cum să i se împotrivească în vreun fel, iar trupul i se mişca tot mai tare sub episoade de tremurături. Pesemne el a văzut-o aşa neputincioasă şi i s-a făcut milă de ea. Fără să stea pe gânduri, şi-a descheiat haina şi a tras-o înceţişor spre el. A pus-o să stea chiar în dreptul pieptului său şi a început să o strângă tare în braţe. Ea îi simţea braţele puternice în jurul ei, dar nu a mai avut niciun fel de putere să se dea înapoi. Şi-a cufundat şi mai mult capul în piept, ţinându-şi strâns braţele în jurul lui. El o strângea la rândul lui şi îi mângâia încetişor părul cârlionţat.
Nu peste mult timp, faţa fetei s-a umplut de lacrimi calde, iar întregul trup a început să îi tremure, însă de data asta sub impulsul unui plânset sacadat.
- Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni! a mai apucat ea să spună printre lacrimile care îi invadaseră întreaga faţă.
El nu i-a răspuns, doar o ţinea strâns, ca nu cumva să îi scape din îmbrăţişare.
Taxiul sosi, iar el atunci i-a dat  repede drumul din braţe, spunându-i cu glas hotărât:
- Hai, suie-te! Doar nu vrei să ne aştepte 10 ore..
Fără nicio putere, ea s-a urcat în maşină. Lacrimile îi curgeau pe haină, iar obrazul încă mai purta parfumul iubitului.
- Îl iubesc, îl iubesc! spunea o voce din sinea ei.
A mai privit o clipă în spate şi l-a văzut cum intră încet pe poartă. N-a ştiut sigur dacă a văzut bine, printre atâtea lacrimi, dar i s-a părut că el şi-a dus mâna în dreptul ochilor ca apoi să se şteargă repede.
- Vă simţiţi bine?a  întrebat-o taximetristul. Nu mai plângeţi, domnişoară, are balta peşte, o să vedeţi dumneavoastră, i-a mai spus el cu un zâmbet fad."

3 comentarii:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=2cAxLZpelmQ

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, balta chiar nu are peste. Ea stia deja asta. A stiut-o dintotdeauna, dar ce putea sa ii mai spuna taximetristului? Ea era prea secatuita...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine spus! Nu mai avea forță...Și pentru ce?

    RăspundețiȘtergere