Pauperizarea sufletului

Ce spunea o femeie..

"În plimbările mele neinteresante, rutinate, dădeam peste oameni cu stări de spirit mult mai întunecate decât ale mele. Asta mă făcea să mă simt un pic mai bine.
Era frig, de abia îmi mai simţeam picioarele în cizmele care mă strângeau tot mai mult, aşa că am hotărât să intru în singura bodegă deschisă în acel moment în mititelul oraş. Înăuntru puţea, chiar aşa puţea, a vin stricat, a vomă uscată şi a ţigări. Mirosul mă dezgusta profund, dar mi-era prea frig ca să nu profit de căldura din interiorul barului. Călcam cu grijă, deoarece podeaua era plină de mizerie, iar cizma mi se lipea de aceasta. Înăuntru nu erau decât câţiva beţivi notorii, cu hainele slinoase şi acre, barba un pic crescută, se vedea că nu au mai păşit în casele lor de vreo două zile bune. La una din mese se auzea o discuţie în contradictoriu despre Băsescu şi Iliescu, discuţie combinată în larma muzicii şi a vinului ieftin. Unul dintre beţivi dădea cu pumnul în masă şi striga că pe el Iliescu l-a salvat din sărăcie, celălalt îl ridica pe Băsescu până la porţile Raiului. În altă parte erau doi inşi, pe la vreo treizeci de ani, care îşi făceau planuri măreţe despre cum or să urce ei pe Everest la vara. Toate detaliile erau bine puse la punct şi chiar îşi scriau pe foiţe ce trebuie să cumpere şi să îşi bage în rucsacuri. Celălalt dădea cu sticla în masă şi spunea că el este în stare să îndure frigul, deşi se vedea de la o poştă că nu păşise niciodată pe vreo cărare simplă de munte. Mi-am întors spatele în silă, din fericire pentru mine niciun beţiv nu mă remarcase, aşa că puteam să stau liniştită într-un colţ. M-am dus la barman şi i-am cerut o bere, eu însămi fiind o beţivă tristă. Îi criticam adesea pe alţii, aveam momente în care mă simţeam superioară, cel puţin eu nu stăteam două zile în şir în faţa unor sticle de bere. Mă ameţeam cât să mă simt bine, apoi plecam încetişor spre casă. Doar ştiam ce mă aşteaptă şi acolo..Mi-am luat berea, fără însă să o mai pun în pahar, şi m-am mutat în cel mai întunecat colţ al barului, privindu-i cu milă şi curiozitate pe ceilalţi de lângă mine. Nu aveam stare, doream să plec cât mai repede de acolo, dar mă gândeam întruna la frigul din încăperea mea, la foamea ce avea să mă cuprindă şi la remuşcările pe care le aveam. Mi-am băut repede berea şi m-am ridicat cu zgomot. Un betiv s-a întors şi m-a privit cu ochii avizi şi cu un zâmbet sardonic. Mi s-a facut scârbă de el, nu înţelegeam cum poate să vrea ceva de la mine, când hainele i se lipeau pe corp de atâta sudoare, îmbâcseală şi fum de ţigară. Cămaşa desfăcuta dezvăluia un piept roşu, ca de cocoş, cu pielea tăbăcită, foarte groasă. Probabil credea că privirea lui mă aţâţă, şi că nu îmi provoacă repulsie. M-a întrebat dacă nu cumva doresc să beau o bere cu ei. I-am spus cât se poate de rece că nu doresc şi m-am îndreptat maşinal către uşă. S-a înclinat aidoma unui domn, doar atât mai rămăsese din el, din toată mizeria alcoolului ce îl învăluia, câteva gesturi de om bine educat. La ieşirea din bar am dat nas în nas cu un alt beţiv. Acesta era de fapt unul mai ascuns: înşira câte 10 beri pe seară, dar nu arăta niciodată că ar fi ameţit. Doar stătea într-un colţ şi privea oamenii, exact cum făceam eu mereu. L-am întrebat ce face şi mi-a spus zâmbind că face mai bine decât mâine. Exact aşa! Fiecare cu ale lui, aşa suntem toţi. I-am zâmbit şi eu şi mi-am văzut de drum. Frigul se mai lăsase un pic şi am simţit pe vârful nasului cum se topea un fulg de nea. Mdea, venise şi prima zăpada..."

(sfârşit de decembrie, 2011)